Caută în folclor: apa

Apara-ma Doamne de prieteni ca de dusmani ma apar si singur.

Aparenţele uneori înşală; oaia din faţa ta poate fi un lup deghizat.

Omul de flori cu barba de mătasă sau povestea lui Făt-Frumos

A fost odată ca niciodată, daca n-ar fi, nici că s-ar mai povesti, cînd lupii beau tutun și urșii făceau săpun, de-și ungeau femeile fețele și uncheșii bărbile.

A fost odată un...

Cele trei rodii aurite

A fost odată un împărat, şi avea un fecior; acesta, şezând la fereastră, vede o babă bătrână, care venea cu tivga să ia apă de la fântână. Ce-i vine lui, ia o piatră şi aruncând-o către fântână, nemereşte drept în tivgă,...

Voinicul cel fără de tată

A fost un împărat ş-o împărăteasă. Ei aveau numai o fată şi o păzea ca lumina ochilor lor. Ea n-avea voie să iasă nici până în grădină fără dădaca ei. Aceasta o ţinea de aproape şi n-o scăpa din vedere nici cât ai da...

Crâncu, vânătorul codrului

Zice c-a fost odată un om şi, când era să moară, chemă pe cei trei fii ai săi la pat şi le zise:
– Dragii mei copii, dacă voi muri eu, voi să-mi faceţi la mormânt un foc din nouăzeci şi nouă de cară de lemne şi...

Ţugulea fiul unchiaşului şi al mătuşei

A fost odată un moş şi o babă. Ei erau săraci de n-aveau după ce bea apa. Când mălai aveau, n-aveau sare; când aveau sare şi mălai, n-aveau legumă. Trăiau şi ei de azi pe mâine. Ei aveau trei copii,...

Zâna apelor

Pe vremile pe când era iobăgia cea grea, trăia un om sărac într-o colibă din pădurea domnească, căci era păzitor la pădurea aceea.

Odată a mers domnul la pădure și, părându-i-se că pădurarul ar fi dat cuiva lemne fără slobozenie...

Broasca țestoasă cea fermecată

A fost odată un împărat, și el avea trei feciori. Când le-a venit și lor vremea de însurătoare, le-a zis împăratul:

– Dragii mei copii, v-ați făcut mari; mergeți de vă căutați ursitele, ca să intrați și voi în...

Copiii văduvului și iepurele, vulpea, lupul și ursul

A fost odată un om. El avea o fată și un băiat. Și rămâind văduv de muma copiilor, îl îndemnă ariciul să se însoare a doua oară. Neveste-sei îi sta acești copilași ca sarea în ochi. Nu era...

Făt-Frumos din lacrimă

În vremea veche, pe când oamenii, cum sunt ei azi, nu erau decât în germenii viitorului, pe când Dumnezeu călca încă cu picioarele sale sfinte pietroasele pustii ale pământului, — în vremea veche trăia un împărat...

Dezlegare cu foc viu: Lumină mare Doamnă mare De pe 99 de văi venită Din 99 de țări întâlnită

Dezlegare cu foc viu

Dezlegarea cu foc viu este bună împotriva trimiterilor de necaz și a celor făcute pe sporul casei ori intre iubiți și prieteni. Dezlegarea aceasta o puteți face și atunci când persoana are semne că i s-a trimis un fapt de...

Descântec de ruptoare de apă (diabet): A plecat pasărea vânătă, Pe cărarea vânătă...

Descântec de ruptoare de apă
(diabet)

Se ia într-un vas curat apă din Cernișoară, dar din acel loc unde apa are vâltoare; apoi se mai iau nouă mlădițe de măr dulce, și se leagă într-un mănunchi laolaltă cu ajutorul căruia mestecăm apa din...

Descântec de sperietură: Hristos te-a botezat, Hristos te-a molitvit,...

Descântec de sperietură:

Când cineva se sperie de vreo vedenie, sau de altceva, atunci începe a tremura și a-i fi frig, ca și când ar avea friguri. Atunci luăm o cruce mică din lemn, și legăm un fuior de cânepă, apoi făcând cruci deasupra...

Fata moșului cea cuminte

A fost odată un om bătrân care avea o fată mare, de se dusese vestea în lume de vrednicia ei. Moșneagul (unchiașul) se căsători de a doua oară cu o babă, care avea și ea o fată mare.

Baba, însă, punea pe fata...

Cei doi băieți părăsiți

Era un om, căruia i-a fost murit femeia cea dintâi, şi i-au rămas de la dânsa un băiat şi o copilă; dară pentru că era încă tânăr, s-a însurat de-a doua oară şi şi-a luat o muiere, pe care o iubea foarte. Această maştie...

Departe, departe...

Departe, departe

Sub castanii din via părăsită, mai mulţi copilaşi, în cămăşi albe, mă înconjuraseră. Stam pe pământul cald, cu mâinile sub cap, privind adâncul cerului albastru, şi povesteam.

O fetiţă îmi sorbea cuvintele, dând într-o...

Descântec de asorit din Cernișoara: Fugi de soare, Că te-ajunge sfântu soare,...

Descântec de asorit:
(insolație)

Dacă cineva stă prea mult cu capul gol la soarele fierbinte, atunci capătă durere de cap și de pântece, și are scaun prea des, sau cum se zice: îi merge pântecele, semne învederate că-i asorit.

Atunci...

Cand am apa, beau vin;
Cand n-am apa, beau apa.

Raspuns: morarul

Greuceanu

A fost odată ca niciodată

Era un împărat și se numea împăratul Roșu. El era foarte mâhnit că, în zilele lui, niște zmei furaseră soarele și luna de pe cer.

Trimise deci oameni prin toate țările și răvașe prin orașe, ca să dea...