Caută în folclor: altuia

Mâna altuia nu te scarpină cum îţi place.

Lacomul nici sieşi, nici altuia nu e de folos.

Cine ţine pâinea în sânul altuia, de multe ori rabdă de foame.

Rău te hrăneşti cu mâncarea în traista altuia.

Tot el la masa altuia şi la masa lui nimenea.

Unul mănâncă aguridă şi altuia i se strepezesc dinţii.

Unuia îi place popa şi altuia preoteasa.

Nu arunca greşeala ta asupra altuia, ci mai bine îndreapt-o.

Bun acela se înţelege ce altuia bine face.

Greşeala altuia la acela s-o laşi; după ea să nu te iei. Cu iertarea ce tu faci, dobândeşti pe toţi de fraţi.

Scoate castanele din foc cu mâinile altuia.

Un om bine crescut o priveşte pe soţia altuia ca pe mama sa, nu se lăcomeşte la banii altora şi are grijă de toată lumea ca de sine însuşi.

Nu te lăsa în fântână cu funia altuia.

Cine nu a simţit pumnul altuia crede că al lui este buzdugan.

Deşteptul învaţă din paguba altuia.

Descântec de ulcior: Nici a sorbit, Nici a orbit, Nici a mușcat, Nici a crăpat...

Descântec de ulcior:

Se întâmplă de multe ori ca pe geana ochiului să se facă o bubă lunguiață, care cu încetul prinde a coace, făcând dureri foarte mari. Atunci trebuie să descântăm de ulcior, zicând:

Nici a sorbit,
Nici a orbit,
Nici...

Descântec „de întors inima” (împăcare): Eu voi întoarce ulcica asta

Descântec „de întors inima” (împăcare)

Eu voi întoarce ulcica asta
Şi ulcica întoarce vatra
Şi vatra întoarce soba
Şi soba întoarce grinzile cu horna,
Şi grinzile întorc podelele,
Leaţurile şi şindilele,
Şindilele întorc crângurile...

Ion cel Sărac și Zâna Lacului

Cică au fost undeva într-o ţară un om şi o femeie, şi cât au trăit au tot argăţit pe la boieri. Dar din munca lor nu se alegeau cu nimic. De slujeau pe haine, se ponoseau, de slujeau pe bani, se cheltuiau, de...

Tristi-Copil și Inia Dinia

A fost, a fost, că dacă n-ar fi fost, nu s-ar povesti, nici eu a lehăi ca un purice-a plesni. Şi eu nu-s de când poveştile; îs mai dincoace cu vo două-trei zile. Poveştile pe la poartă trecea când pe mine mama mă...

Aleodor împărat

A fost odată un împărat. El ajunsese la căruntețe, și nu se învrednicise a avea și el măcar un copil. Se topea d-a-n picioarele, bietul împărat, să aibă și el, ca toți oamenii, măcar o stârpitură de fecior, darǎ în deșert....