Basme Romania: Basm Roman Nazdravan: A fost odata ca niciodata, daca...

Basm

Roman Nazdravan:

A fost odata ca niciodata, daca n-ar fi, nici ca s-ar povesti; cind sa potcovea purecele cu noua sute nouazeci si noua oca de fier, si tot da cu spatele de cer; lingurita scurta pe gura cui n-asculta.

A fost odata trei frati olteni, dintre care unul era nazdravan [1]. Într-o zi isi ascutira coasele si plecara pe o cimpie. Dupa ce mersera si iar mersera, dedera peste o livede de fin mare. Ei se oprira in loc si o privira; dar fratele cel mai mare zise:

— Stiti voi una, ma?

— Stim, daca ne vei spune, raspunsera ceilalti doi frati.

— Ai, ma, sa ne-ncercam coasele pin ast fin verde.

— Bine zici tu, ma, raspunse cel d-al doilea frate, si indata incepura amindoi sa coseasca la fin; dar n-apucara sa sfirseasca vorba bine si zarira pe zmeul Stan Ghinda barbaiop, calare p-o jumatate de iepure schiop. Atunci lor, de frica, le cazura coasele din mina, dar Roman Nazdravan le zise:

— Nu va temeti, mare, lasati pa mine, ca-i viu eu de hac.

Zmeul din ce in ce s-apropia, iar cind fu aproape de dinsii, invirti buzduganul de trei ori si zise:

— Cine sunteti voi, bre, da mi-ati turburat izvoarele si mi-ati incurcat livezile?

— Suntem niste oameni saraci si nemernici, maria-ta, sa nu-ti faci pacat cu noi.

— Ai, sculati-va, ca va iert, zise zmeul cu siretlic, dar fiindca ati inceput livedea, cositi-o toata si diseara sa veniti acasa sa va platesc.

Citetrei fratii se pusera pe cosit si cosira zi de vara pina seara; dar cind innopta, veni zmeul si-i lua cu dinsul acasa, ca sa le plateasca. Ajungind acasa, zmeul fluiera de trei ori si numaidecit sari buzduganul din cui si puse o masa imparateasca, cu douasprezece feluri de bucate, pe care le otravise zmeul inadins, ca sa omoare pe olteni, dar o piine, o strachina cu apa, o lingura si o plosca cu vin nu putu sa le otraveasca.

Zmeul atunci chema pe olteni la masa; dar Roman Nazdravan ii zice:

— Sa traiesti, maria-ta! noi suntem niste oameni saraci, invatati sa mincam cum om putea si sa bem ce-om putea. Da-ne piinea aia de colo, strachina cu apa, lingura si plosca si ne va fi de ajuns.

Zmeul pricepu viclenia lui Roman Nazdravan si tacu; dar dupa ce se ridica masa, chema pe vataful de curte si-i porunci sa-i duca intr-un beci, cu gind ca sa vie peste noapte, sa le taie capetele.

Roman Nazdravan simti siretenia zmeului, dar se facu ca nu pricepe nimic si, ca sa insele si mai bine pe zmeu, lua plosca si se duse in beci, impreuna cu fratii lui, iar dupe aceea scoase din traista un fluier de prun si incepu sa cinte:

Fluieras frumusel,
Mititel, gingasel,
Daca tu ma iubesti,
Vin-acum sa-mi slujesti.

N-apuca sa sfirseasca cintecul si d-odata venira patru pasari maiestre si pusera o masa cum se pune la domni si la imparati. Roman Nazdravan chema la masa pe slujnicile zmeului si le dete de baut pina se imbatara si adormira; apoi le dezbraca de hainele lor si se imbraca el si fratii lui cu dinsele, iar pe slujnice le imbraca cu zabunele lor cele barbates

“Basme Romania”

Trimite prietenilor tăi  |  Adaugă la favorite