Basme Romania: Basm popular Piparus-Petru si Florea-Înflorit: A fost...

Basm popular

Piparus-Petru si Florea-Înflorit:

A fost ce-a fost, ca de n-ar fi, nu s-ar povesti. A fost odata o muiere vaduva, ii murise adica barbatul si ea ramase cu trei copii: doi feciori si-o fetita. Si nu era saraca vaduva, ca barbatu-sau, fie iertat si maie(1) pe unde a inserat, fusese un om foarte harnic; avea o mosioara buna, avea boi si plug de putea ara ea de ea, fara de a se mai insambra(2) cu altii, si mai avea ea cate ceva, stii cum au muierile care raman dupa oamenii harnici.

Destul ca era pe timpul aratului, toata lumea ara si semana, deci se pun si feciorii ei intr-o zi sa mearga la plug sa are un loc intr-o poiana, bunaoara. Pleaca deci feciorii intr-o dimineata la plug, dar nu-si iau merinde, ca n-aveau coptatura, ci spun mamei lor sa le trimita de amiaza acolo.
- Bine, dragii mamei, zise vaduva, dar cine sa va aduca voua de amiaza, ca eu nu pot merge, vedeti voi bine ca sunt beteaga, iar sora voastra nu stie unde-i locul nostru din poiana, ea n-a fost niciodata acolo si, nu de alta, s-a prapadi prin cea secreta(3) de padure ori a nimeri chiar la curtile zmeului, apoi atata o mai vedem!
- Nu te teme, mama, zic feciorii, nu te teme, vom trage noi o brazda cu plugul de cum iesim din sat si pana la loc, de nu poate gresi, numai tot pe brazda sa vina.
Se dusera deci feciorii si se apucara de lucru si arara pana la amiaza, dar nici pomina sa le vina sora cu ceva de gustare si slobozira boii la pasune si, dupa ce se saturara boii, iar ii injugara, si arara pana la ojina. Atunci nu mai puteau feciorii de foame.
Se hotarara deci sa mearga acasa. Nu stiau ei ce s-a putut intampla: ratacit-a sora-sa prin padure? Ori ce poate sa fie de-i lasa o zi de primavara fara mancare? Cum ajung in curte, intreaba pe muma lor:
- Ei bine, mama, da cum de n-ai trimis pe sora noastra cu gustarea, de ne lasi sa venim in sat de pe la ojina?(4).
Auzind biata lor mama vorbele acestea, cazu ca lovita de trasnet, caci ea trimisese pe fata cu gustare, deci stia ca alt modru nu poate sa fie decat ca s-a ratacit prin cea secreta de padure, cine stie unde?
Dupa ce-si mai veni in fire, le spuse copiilor tot plangand:
- Spusu-v-am sa nu mergeti la plug, daca n-am avut ce va pune merinde? N-am zis ca s-a pierde biata copila prin padure? Iat’ ca s-au implinit vorbele mele; mai bine era de minteam! Vai de mine si de mine, copila mea, sufletul meu, nadejdea mea! A dat zmeul de ea, nu-i alt modru, ori ca au mancat-o lupii?!
Auzind feciorii plansul si vaietarea mamei lor, se pusera pe ganduri ce-ar fi de facut? Se sfatuiesc, se gandesc, dau in dreapta, intreaba-n stanga... sora nu-i ca-n palma! Deci zice feciorul cel mai mare:
- Mama, nu mai plange, bun e Dumnezeu si eu gandesc ca trebuie sa aflu pe sora-mea; plec maine dimineata, plec, mama, ba nici nu stau pana dimineata, cum iese luna plec, si fara ea nu ma mai vezi; ma tot duc pana dau de ea, ori vie, ori moarta, si ti-o aduc acasa ori ca-mi pun capul.
Auzind biata mama vorbele acestea hotarate

“Basme Romania”

Trimite prietenilor tăi  |  Adaugă la favorite