Basme Romania: Basm Lupul cel nazdravan si Fat-Frumos: A fost odata ca...

Basm

Lupul cel nazdravan si Fat-Frumos:

A fost odata ca niciodata ca daca nu ar fi fost nu s-ar fi povestit.

A fost odata un imparat si o imparateasa. Ei aveau trei copii. Mai aveau pe langa palaturile lor o gradina foarte frumoasa. Si atat de drag ii era florile acestui imparat, incat insusi cu multa tragere de inima le plivea si ingrijea de gradina. În fundul acestei gradini crescuse un mar cu totul si cu totul de aur. Împaratul nu mai putea de bucurie ca in gradina sa se afla un asa pom cum nu se gasea in toata lumea. Se tot intorcea pe langa dansul si se tot uita pe de toate partile la el, de i se scurgeau ochii. Cand, intr-o zi, vazu ca pomul inmugureste, infloreste, se scutura florile si roadele se arata: apoi spre seara da in parguiala. Îi zambea mustata imparatului si ii lasa gura apa, cand se gandea ca a doua zi o sa aiba la masa sa mere de aur, lucru ce nu se auzise pana atunci.

A doua zi nu se luminase bine de ziua, si imparatul era in gradina ca sa vaza merele cele aurite si sa-si impace nesatiul ce avea de a se uita la dansele. Dara ramase ca iesit din minti, cand, in loc de mere coapte aurii, vazu ca pomul inmugurise din nou, iara merele nicairi. Înca fiind acolo, vazu cum infloreste pomul, cum ii cade florile si cum roadele se arata iarasi.

Atunci ii mai veni inima la loc si se multumi a astepta pana a doua zi. in ziua urmatoare, ia merele de unde nu e. S-a suparat imparatul, nevoie mare, si porunci ca paznici sa se uite sa prinza pe hoti. Dara asi! unde e pomana aia!

Pomul inflorea in fiecare zi, se scuturau florile, rodul crestea si seara da in parg. Noaptea se cocea. Oarecine venea atunci si le lua, fara sa prinza de veste oamenii imparatului. Pare ca era un lucru facut: acel cineva care lua merele isi batea joc si de imparatul si de toti paznicii lui. Acest imparat acum nu-i mai era ca nu poate avea mere aurite la masa lui, ciuda cea mai mare era ca nici parga acestui pom nu o vazuse macar. Aceasta il intrista pana intr-atata incat p-aci p-aci era sa se scoboare din scaunul imparatiei si sa-l dea celui ce se va lega a prinde pe hot.

Fiii acestui imparat, pasamite ca-i simtira gandul caci venira inaintea lui si-l rugara sa-i lase a pandi si ei. Mare fu bucuria imparatului cand auzi din gura fiului sau celui mai mare legatura ce facea de a pune mana pe hot. Le dete, deci, voie, si ei se pusera pe lucru. Pandi in ziua dintai fiul cel mare; dara pati rusinea ce patise si ceilalti pandari din naintea lui.

A doua zi pandi si cel mijlociu; dara nici el nu fu mai breaz, ci se intoarse la tatal sau cu nasul in jos.

Ei spusera ca pana la miezul noptii o duc cum o duc, dara ca dupa aceea nu se pot tine pe picioare de piroteala ce-i apuca si cad intr-un somn adanc, si nu mai stiu nimic.

Fiul cel mai mic asculta si tacea. Apoi, dupa ce sfarsi de spus fratii cei mai mari ce li se intamplase, se ceru si el de la tata-sau ca sa-l lase sa pandeasca si el. Cat de trist era tata-sau pentru ca nu se gasea nici un voini

“Basme Romania”

Trimite prietenilor tăi  |  Adaugă la favorite