Basme Romania: Basm Ivan Turbinca: Era odata un rus, pe care il chema...

Basm

Ivan Turbinca:

Era odata un rus, pe care il chema Ivan. Si rusul acela din copilarie se trezise in oaste. Si slujind el cateva soroace de-a randul, acuma era batran. Si mai-marii lui, vazandu-l ca si-a facut datoria de ostas, l-au slobozit din oaste, cu arme cu tot, sa se duca unde-a vrea, dandu-i si doua carboave de cheltuiala.

Ivan atunci multumi mai-marilor sai si apoi, luandu-si ramas bun de la tovarasii lui de oaste, cu care mai trase cate-o dusca, doua de rachiu, porneste la drum cantand.

Si cum mergea Ivan, sovaind cand la o margine de drum, cand la alta, fara sa stie unde se duce, putin mai inaintea lui mergeau din intamplare, pe-o carare launtrica, Dumnezeu si cu Sfantul Petre, vorbind ei stiu ce. Sfantul Petre, auzind pe cineva cantand din urma, se uita inapoi si, cand colo, vede un ostas matahaind pe drum in toate partile.

— Doamne, zise atunci Sfantul Petre, speriat: ori hai sa ne grabim, ori sa ne dam intr-o parte, nu cumva ostasul cela sa aiba hartag, si sa ne gasim beleaua cu dansul. Stii c-am mai mancat eu o data de la unul ca acesta o chelfaneala.

— N-ai grija, Petre, zise Dumnezeu. De drumetul care canta sa nu te temi. Ostasul acesta e un om bun la inima si milostiv. Vezi-l? Are numai doua carboave la sufletul sau; si, drept cercare, hai, fa-te tu cersetor la capatul ist de pod, si eu la celalalt. Si sa vezi cum are sa ne dea amandoua carboavele de pomana, bietul om! Adu-ti aminte, Petre, de cate ori ti-am spus, ca unii ca acestia au sa mosteneasca imparatia cerurilor.

Atunci Sfantul Petre se pune jos la un capat de pod, iara Dumnezeu la celalalt si incep a cere de pomana.

Ivan, cum ajunge in dreptul podului, scoate cele doua carboave de unde le avea stranse si da una lui Sfantul Petre si una lui Dumnezeu, zicand:

— Dar din dar se face raiul. Na-va! Dumnezeu mi-a dat, eu dau, si Dumnezeu iar mi-a da, ca are de unde.

Si apoi Ivan incepe iar a canta si se tot duce inainte.

— Atunci Sfantul Petre zice cu mirare:

— Doamne, cu adevarat bun suflet de om e acesta, si n-ar trebui sa mearga nerasplatit de la fata ta!

— Dar, Petre, las' ca am eu purtare de grija pentru dansul.

Apoi Dumnezeu porneste cu Sfantul Petre si, cat ici, cat colè, ajung pe Ivan, care-o ducea tot intr-un cantec, de parca era toata lumea a lui.

— Buna calea, Ivane, zise Dumnezeu. Dar canti, canti, nu te-ncurci!

— Multumesc d-voastra, zise Ivan, tresarind. Dar de unde stii asa de bine ca ma cheama Ivan?

— D-apoi, daca n-oi sti eu, cine altul are sa stie? raspunse Dumnezeu.

— Dar cine esti tu, zise Ivan cam zborsit, de te lauzi ca stii toate?

— Eu sunt cersetorul pe care l-ai miluit colo la pod, Ivane. Si cine da saracilor imprumuta pe Dumnezeu, zice scriptura. Na-ti imprumutul inapoi, caci noi nu avem trebuinta de bani. Ia, numai am vrut sa dovedesc lui Petre cat esti tu de milostiv. Afla acum, Ivane, ca eu sunt Dumnezeu si pot sa-ti dau orice-i cere de la mine; pentru ca si tu esti om cu dreptate si darnic

“Basme Romania”

Trimite prietenilor tăi  |  Adaugă la favorite