Basme Romania: Basm George cel viteaz: A fost odata ca niciodata ca daca...

Basm

George cel viteaz:

A fost odata ca niciodata ca daca nu ar fi fost nu s-ar fi povestit.

A fost odata un imparat si o imparateasa. Zece ani au vietuit ei in casatorie si nu putura face si ei macar o starpitura de copil. În cele de pe urma, imparatul porunci imparatesei sotiei lui, ca daca intr-un an de zile de aci nainte nu-i va face un copil, sa stie ca paine si sare pe un taler cu dansul nu va mai manca.

Daca auzi asa imparateasa, mult se mahni in sufletul ei, caci traiau bine. Se puse si ea dara a cere sfaturi de la vraci si vrajitori, de la moase si descantatoare. Lua tot felul de leacuri. Cand, intr-o noapte, ce vazu se spaimanta. Se facea ca umbla pe o campie verde si frumoasa. Pe acolo toate firicelele de iarba erau insotite, si doua cate doua se incovoiau una catre alta si parea ca se saruta. Pana si flutureii umblau tot doi cate doi. Visa si totusi credea ca este aievea ceea ce vede. Nu se bucura mult de privelistea cea frumoasa, si iata ca un balaur, bala dracului, venea, mare, spre dansa ca un vartej. Pasamite, el gonea o porumbita; aceasta, tremurand ca varga, fugi in sus, fugi in jos, si, vazand ca n-are scapare de vrajmasa fiara salbateca, se repezi si se ascunse in sanul imparatesei. Balaurul, vazand una ca aceasta, se repezi si el asupra imparatesei. Dar imparateasa dete un tipet si se destepta. Îi sarise inima de frica si-i tremurau toate carnurile. P-aci, p-aci era sa si lesine. Spuse imparatului pocitania de vis, si ramase si el inmarmurit de groaza. A doua zi se simti ingreunata si peste noua luni de zile nascu o bunatate de copilas de dragulet.

Bucuria ce fu la curtea imparatului nu se poate spune. Se hotarara sa boteze pruncul.

Pe atunci se botezau copiii intr-o fantana sub un munte. Si fiindca de catva timp se ivise niste talhari pe acel munte, cari pandeau pe cei ce veneau sa-si boteze copiii si-i omora, strasnica porunca dete imparatul ca sa puie oaste imprejurul fantanei, sa pazeasca si sa apere pruncul, cand va fi sa se iveasca talharii.

Nu se multumi cu atat, ci mai porunci imparatul de scrise pe niste pietre scumpe cate o slova; dupa aceea insira pietrele si alcatui numele copilului. Acest sir de pietre nestemate il lega de gatul copilului.

Astfel pregatiti, pleca imparatul cu imparateasa sa-si boteze copilul, luand cu dansii si mai multi ostasi calareti si inarmati.

Ajungand la poalele muntelui, le iesira inainte talharii, si nici una, nici alta, incepura a da vartos. Împaratul trimise pe imparateasa sa boteze pruncul, caci el va sta sa dea piept cu talharii, pana se va intoarce ea. Împarateasa se supuse poruncei si pleca. Cand sa se intoarca de la botez, veni pana la un loc; aci, stand si namaiauzind zanganitul armelor si zgomotul luptei, ii dete un fier ars in inima. Atunci, nemaicutezand sa mearga inainte, se intoarse inapoi si ascunse copilul dupa fantana, intr­un stuf de flori. Pasamite talharii razbise oastea imparateasca si o rapusese pe dansa.

Împarateasa pleca singura la impa

“Basme Romania”

Trimite prietenilor tăi  |  Adaugă la favorite