Basme Romania: Basm Fata de imparat si fiul vaduvei: A fost odata ca...

Basm

Fata de imparat si fiul vaduvei:

A fost odata ca niciodata ca daca nu ar fi fost nu s-ar fi povestit.

A fost odata un imparat foarte bogat si puternic. Acest imparat avea un fecior si o fata. Întamplandu-se sa-i moara feciorul, il ingropa cu mare cinste si alai ca pe un imparat. Cand fu a duce mortul la biserica, fata imparatului ceru a merge si dansa sa­l petreaca. Asa de pazita era fata aceasta de tata-sau, incat pana atunci nici soarele nu­i vazuse fetisoara, nici vantul nu-i batuse parisorul. Ea se imbraca in negru si-si lasa parul despletit (pe) spate, si asa merse de petrecu pe frate-sau la groapa. Si asa gatita ii sedea si mai bine decat altminteri. Caci, nu e vorba ea era foarte frumoasa. Crinii si viorelele ramasesera pe jos si nici la degetul cel mic al ei nu le punea.

Cand o vazu asa de gingasa si de plapanda, ramase cu ochii zgaiti la dansa. Si asa de putintica si dragalase mai era, incat s-o sorbi intr-un pahar cu apa. Lumea uitase si mort si tot uitandu-se la dansa. Atunci veni un vantisor lin si usor, de-i resfira pletele; iara ea simti ca un fior rece i se strecoara prin inima.

Cum, cum, ingropara mortul si toata lumea se intoarse acasa.

Tot pe atunci in cetatea aceea se afla o vaduva saraca. Ea avea un fiu. El era de treaba, smerit si sfiicios ca o fata mare. Toti feciorii de boieri aveau pizma pe dansul si-i pusesera gand rau. Nu-i gasea insa nici o pricina, ca sa puie mana pe dansul. Fiul vaduvei intrecuse pe toti boierii si imparatii la boi si la stat. El era aratos nevoie mare. Ai fi pus ochii pe dansul d-ar fi fost intr-o mie. S-apoi era dulce la cuvantare. Curgea graiul din gura lui ca mierea. Nu se mai satura cineva de dansul ascultandu­l.

De la moartea fratelui sau, fata nu se prea simtea bine. Ba c-o fi una, ba c-o fi alta, ba c-o fi deochi, ba c-o fi sagetatura, si toate descantatoresele si vracii nu-i putura da de leac.

Ma-sa baga de seama ca fie-sa era insarcinata. În zadar se jura fata ca nu stie la sufletul ei nimic cu prihana. Cine sa o creaza? Burta o da de gol. Ea insa nu spunea minciuni, se pomenise si ea asa. D-apoi cand afla tata-sau ca fie-sa are sa fie muma, fara sa fi pus pirostriile pe cap? se facu foc si parjol. Nu mai asculta nici rugaciuni, nici nimic. A se dezvinovati inaintea lui nu era cu putinta. Porunci deci ca numaidecat sa se adune Sfatul imparatiei in taina, ca sa otarasca pedeapsa ce s-ar cuveni fie-sei pentru o asa nelegiuire si ca sa se spele rusinea ce adusese ea parului caruntit al tatalui sau.

Sfatul imparatiei gasi cu cale ca spre a se spala o asa grozava necinste, fata cu moarte sa se omoare. Unii ziceau ca sa se arza de vie. Altii ca sa-i scoata ochii si sa se goneasca in pustietati spre a fi mancata de fiare salbatice. Altii iara ziceau ca sa i se lege o piatra de gat si sa se dea pe Dunare.

Tocmai pe atunci, din pacate, iata ca si feciorul vaduvei trecea pe acolo in treaba lui. Cum il vazura boierii, numaidecat se invoira, si hotararea fu gata, cam ce

“Basme Romania”

Trimite prietenilor tăi  |  Adaugă la favorite