Basme Romania: Basm Fata cu pieze rele: A fost odata ca niciodata ca...

Basm

Fata cu pieze rele:

A fost odata ca niciodata ca daca nu ar fi fost nu s-ar fi povestit.

A fost odata un imparat. El avea doisprezece feciori. Cand se punea la masa, copiii stau imprejuru-i cununa deplina. El era totdauna cu voie-buna, fiindca vedea ca trebile ii merg struna.

Împaratii, vecinii lui, ravnea la traiul lui cel ticnit. Vezi ca si el era bun la inima, si nu se supara intru nimic pe popor, si nu asuprea pe vaduva, nici pe siriman.

Adeca, de! nimeni nu stia ce vierme il rodea la inima si pe dansul. Ar fi dorit, boieri d-voastra, sa aiba si o fata barim, la atatia feciori.

Si mai una, si mai alta, dete Dumnezeu in cele din urma de i se implini si aceasta pofta a inimei: nevasta lui, imparateasa, ramase grea si peste noua luni facu o fata, frumoasa, de seaman pe lume n-avea.

De unde se astepta acum imparatul ca sa fie pe deplin fericit, asi! unde? iaca se adeveri si la dansul, ca la toata lumea asta pacatoasa, povestea cantecului:

În lume nascut,
Nimeni n-a statut
A fi fericit
Cu desavarsit.
Începu a-i tanji trebile imparatiei. Începu adeca a da indarat. Ba cutare imparat il ameninta ca voieste sa se scoale cu razboi asupra lui, daca nu o face cutare lucru; ba, cutare imparat cere cutare lucru; ba, supusii lui vor sa faca razmirita; ba, vitele de pe mosiile lui a calcat hotarele altei imparatii si sunt luate de pripas; ba, ca moartea a dat in ele, si cate neajunsuri toate se tineau lant, de ajunsese bietul imparat in sapa de lemn.

Se silea bietul imparat, cu toti cei doisprezece fii ai sai, sa faca pace, sa fie intre oameni buna invoire, sa opreasca relele ce-l bantuiau, dar geaba, pagubele curgeau garla.

În cele mai de pe urma chema un cetitor de stele sa-i spuie ce e pricina de-i merg lucrurile anapoda si nu poate sa dea inainte.

Daca veni filosoful, ii puse la stele, si a doua zi ii zise sa bage de seama in trei zile d-a randul cum ii dorm copiii.

Trecand cele trei zile filosoful veni din nou.

Împaratul ii spuse ca baietii dormeau care cu mainile dasupra capului, care intr­o parte, care cu mainile pe piept, si care pe spate si cu mainile pe langa dansii, iar fata doarme pe branci, ori stransa facuta ghem, sau cu mainile intre genuchi.

- Aceasta este piaza reaoa a imparatiei tale, raspunse filosoful; de nu o vei departa din casa, nu se va alege nici praful de d-ta si de copiii dumitale.

Împaratul bagase si el de seama ca se cam adevereau zisele filosofului, ca de cand, adeca, dobandise fata, d-atunci si el da indarat. Dara nu stia ce sa faca, cum sa scape de prapad pe cei doisprezece copii.

Bietul imparat! Si acesta ii era copil. N-ar fi vrut, vezi, sa piara nici unul. În cele din urma se lasa dupa povata filosofilor. Ei ziceau ca mai bine este sa piara unul si sa scape doisprezece, decat toti sa ajunga ca vai de ei si de rasul lumii.

Se indoia imparatul, se indoia imparateasa sa faca o asa fapta, dara intetiti de toate relele ce-i napadea din toate partile, se induplecara l

“Basme Romania”

Trimite prietenilor tăi  |  Adaugă la favorite