Basme Romania: Basm Fat-Frumos cu parul de aur: A fost odata ca...

Basm

Fat-Frumos cu parul de aur:

A fost odata ca niciodata ca daca nu ar fi fost nu s-ar fi povestit.

A fost odata intr-o pustie mare un pustnic, si petrecea singur singurel. Vecinii sai erau fiarele padurilor. Si asa era de bun la Dumnezeu, incat toate dobitoacele i se inchinau, cand se intalneau cu dansul.

Într-una din zile se duse pustnicul pe marginea garlei, care curgea pe-aproape de coliba lui, si iata vazu ca vine pe apa un sicrias smolit si incleit bine, si auzi un oracait de copil iesind dintr-insul.

Statu putin de cugeta si, dupa ce facu rugaciune, intra in apa si trase cu o prajina sicriasul la margine. Cand deschise, ce sa vaza in el? Un copilas ca de vro doua luni; il scoase din sicriu si cum il lua in brate tacu.

Acest copil avea un baier atarnat de gat. Si, daca il lua, vazu ca intr-insul era o scrisoare, o ceti si afla ca copilul de fata este lepadat de o fata mare de imparat, care alunecase si ea in valurile lumei si, care, de frica parintilor, lepada copilul, il puse in secrias si-i dase drumul pe garla, lasandu-l in stirea lui Dumnezeu.

Pustnicul voia din toata inima sa creasca pruncul ce-i trimisese Dumnezeu, dara cand se gandi ca n-are cu ce sa-l hraneasca il podidi un plans de nu se mai putea sfarsi. Cazu in genunche si se ruga lui Dumnezeu, si o! minune! deodata rasari, mare, dintr­un colt al chiliei sale o vita, si numaidecat crescu si se inalta, pana la streasina casei.

Pustnicul cauta la dansa si vazu struguri, unii copti, altii parguiti, altii agurida si altii tocmai in floare; indata lua si dete copilului, si vazand ca-i mananca, se bucura din tot sufletul lui si multumi lui Dumnezeu. Cu struguri crescu copilul pana ce incepu sa manance si cate altceva.

Iara daca se mai mari copilul, pustnicul se apuca si-l invata sa citeasca, sa adune radacini ca sa se hraneasca si sa umble la vanat.

Dar intr-o zi chema pustnicul pe copil si-i zise:

- Fatul meu, simt ca slabesc din ce in ce; sunt batran, precum ma vezi, afla dara ca de azi in trei zile ma duc pe lumea cealalta. Eu nu sunt tatal tau cel adevarat, ci te-am prins pe garla, unde erai dat si pus intr-un sicrias de muma-ta, ca sa nu se dovedeasca fapta sa cea de rusine, fiindca era fata de imparat.

Daca voi adormi somnul cel de veci, care o sa-l cunosti cand vei vedea ca tot trupul meu are sa fie rece ca ghiata, amortit si teapan, sa bagi de seama ca o sa vina un leu. Sa nu te sperii, dragul tatei, leul imi va face groapa, si tu vei trage pamant peste mine; de mostenire n-am ce sa-ti las decat un frau de cal. Dupa ce vei ramanea singur, sa te sui in pod, sa iei fraul, sa-l scuturi, si indata va veni un cal si te va invata ce sa faci.

Dupa cum zisese batranul asa se si intampla.

A treia zi pustnicul, luandu-si ramas bun de la fiul sau cel de suflet, se culca si adormi somnul cel lung.

Apoi indata veni un leu groaznic, nevoie mare! si veni racnind, cum vazu pe batran mort, ii sapa groapa cu ghiarele, iara fiul il ingropa si ramase a

“Basme Romania”

Trimite prietenilor tăi  |  Adaugă la favorite