Basme Romania: Basm Cotosman nazdravanu: A fost odata ca niciodata etc....

Basm

Cotosman nazdravanu:

A fost odata ca niciodata etc.

A fost odata o pereche de oameni. Ei n-aveau copii. Într-o zi, fiind cu voie buna, zise barbatul catre femeie:

- Soro, de la mila lui Dumnezeu noi n-avem copii. Sa mergem pe camp si ce vom gasi, aceea sa ne fie copil.

- Bine zici dumneata, frate. Asa sa facem, daca astfel ai gasit dumneata cu cale.

Vezi ca ei traiau bine si nevasta nu iesea din cuvantul barbatului nici cat negru subt unghie.

Facura o azima, luara si nitica leguma, le pusera la traista si plecara.

Aide-aide, mergand povesteau si radeau si cu ochii in toate partile cautau.

Cand, iata ca dete peste un pisoi, jigarit si urduros; il luara si il adusera acasa. Îl ingrijira si il crescura ca pe copilul lor. De ce trecea, d-aia se facea mai frumos, pana ce se facu un cotosman numai de drag sa privesti la el.

Nu mai putea de bucurie oamenii, caci aveau si ei si pe ce pune ochii in casa lor, cand se sculau dimineata. Mai-nainte casa li se parea pustie.

Cotosmanul era un pisic cuminte. Soareci nu se mai staveau prin casa aceea. Cand sedeau casnicii la lucru, iarna, in nopti d-alea lungile si spuneau la snoave si la ghicitori, cotoiul sta langa dansii si torcea. Cand stapana casei facea la ciorap, pisoiul se juca cu ghemul. Dara nu-l incurca, fereasca Dumnezeu. Cum facea el, cum dregea, se juca asa de frumusel, incat ghemul nici nu se desfasura, nici nu se incurca. Cateodata il lua in labutele lui de dinainte, tiindu-l ca un om, si se trantea cu el pe spate, alta data il facea sa se dea d-a rostogolul, lovindu-l cu cate o laba si se repezea dupa dansul ca dupa soareci.

Cand stapanul casei se juca cu dansul, ferit-a santul sa-l zgarie, pare ca-si pilise ghearele. Cand il mangaia, cunostea el ca il iubeste, si se intorcea si el cu labutele si mangaia pe stapanu-sau, dara tot cu ghearele ascunse, o mangaiere lina ca matasea.

Pe langa acestea, era asa de cuminte, incat casnicii il lasa sa ingrijeasca de pui si sa le dea de mancare; iara cotosmanul nici nu se gandea sa se dea la ei. El nu era de cei ce isi baga botul prin toate vasele. Cat despre oala cu smantana, nici pomeneala nu era sa-l fi prins vrodata la ea, ori sa dea cu prastia prin bucatelele de friptura de pe gratar. Era un matoi cum nu este altul in ziua de azi.

Nu mult dupa aceasta, femeia se simti ingreunata. Atunci sa fi vazut bucurie pe casnici, incat nu-i tinea pamantul. Iara cand fu la facere, nascu un copilas gras si frumos si sanatos.

Crescu copilul si se facu mare. Nu se despartea de pisoi nici cat ai da in cremene. Amandoi se jucau, amandoi mancau la masa, amandoi se culcau.

Parintilor copilului nici nu le trecea prin minte sa oropseasca pe cotosman. Ba inca il ingrijea ca si pe copilul lor, fiindca - ziceau ei - a intrat cu noroc in casa lor, este ugurliu, adica dobandise un copilas.

De la o vreme incoace, insa, vazura ca dau indarat. Unde pana aci era bilsugul in casa lor, acum ajunsera negustori grei ca fulgul pe apa,

“Basme Romania”

Trimite prietenilor tăi  |  Adaugă la favorite