Viaţa-mi unde-i, ce putea să fie dar n-a mai fost? Cea...

Viaţa-mi unde-i, ce putea să fie

dar n-a mai fost? Cea mai plină, norocoasă

ori cea mai sumbră groază, ce ma-pasă,

că spada n-am încins cu vitejie,

nici scutul n-am ţinut? Şi unde-i marea

şi ancora de viking ne-nfricat?

Strămoş persan avut-am? Dar uitat

destin de-a fi tot eu? Dar întâmplarea

de-a fi orbit? Dar cerul înstelat

ce-ncredinţează, trudnică şi mută,

precum literatura ne-a-nvăţat,

o nouă zi plugarului. Tăcută,

mă aştepta iubita-n asfinţit

Oare-aştepta-va până la sfârşit?