Cu soarele din toamna asta chilimbara, Azi ti-am simtit, intaia oara, Trupul, ca un destin si ca un scut Pe trupul meu asternut.
Alba ardeai in calma noastra-adorare, Din care mainile-mi un nimb ti-au fost incins, Iar toamna cand pojarul si-a aprins, Ardeam de-a valma-ntr-o tacuta invalvorare.
Puri sub steag de foc pluteam, corabie Alba; toamna, printre lacrime filtrata Punea-ntre noi a lui Tristan jurata sabie De inaltare si de puritate.Camil BaltazarLeopold Goldenstein