Te strig din zidu-acestei lumi ciudate,
barbatul tau de viu lasat in ea
cu miinile-ti de mester preacurate
pe care n-am puteri a le vedea.

Si zidul mi-i trecut de frunte, totusi
as vrea cu buzele sa-ti mai ating
ochii deschisi spre nori ca niste lotusi
dintr-un palat al dinastiei Ming.

La moartea ta, zidirea mea

“Dumitru Tiganiuc, citat despre moarte”