Sub secera încovoiată-a lunii roua uşoară şi rece I-a...

Sub secera încovoiată-a lunii roua uşoară şi rece

I-a umezit rochia, dar ea nu merge să şi-o schimbe –

Mângâie strunele lăutei argintii toată noaptea,

Înfricoşată să se întoarcă în camera goală.