Ştefan: Doamne! Mă uit la tine şi nu văd decât o scândură...

Ştefan: Doamne! Mă uit la tine şi nu văd decât o scândură rece. O bucată de lemn afumat, asta eşti tu Doamne... Tu întorci întruna clepsidra! Ţie vremea mereu îţi curge!... Ce-ţi mai trebuie? Ţi-am făcut douăzeci de biserici! (Smulge icoana din cui şi se plimbă cu ea prin scenă, privind-o fix. ) Sute de călugări cinstesc numele tău în mânăstirile mele! Îi plătesc să te laude pe tine, Doamne! În jurul tău, numai flori şi iubire! Ce mai vrei, Doamne! (Râde. ) Poporul meu ţine toate posturile! Respectă fiecare zi de sărbătoare! (Arată spre corpul neînsufleţit al Mariei. ) Femeia aceasta era a mea! În faţa ta ne-am unit destinele! De ce mi-ai luat-o?