Se duc, ne părăsesc artiştii, Acoperiţi de mari cununi,...

Se duc, ne părăsesc artiştii,

Acoperiţi de mari cununi,

Se duc şi veselii, şi triştii,

Se duc artiştii cei mai buni.

Văzându-i, în sfârşit, în voie,

A spus, din slavă, Dumnezeu:

Voi de n-aveţi de ei nevoie,

Îi iau la mine-n ceruri eu.

Aice, noi

Mai suntem dezbinaţi,

Mai suntem dezbinaţi.

Păcat mai vechi la fraţi!

Voi cum vă împăcaţi,

Voi cum vă împăcaţi,

Voi, cei în cer plecaţi? !

Crezând în marea dimineaţă,

Se duc artiştii-n necuprins.

S-au agăţat mai mult de viaţă,

Dar şi de moarte s-au fost prins.

Văzându-i, în sfârşit, în voie,