Să-şi permită România să dea, în plin avânt civilizator,...

Să-şi permită România să dea, în plin avânt civilizator, un Aristofan în loc de Eschil, un Molière în loc de Racine, unul care să caricaturizeze tot ce s-ar fi cuvenit consacrat, apoi aşa ceva nu e dovadă de slăbiciune, ci, dimpotrivă, de mare forţă şi siguranţă de sine. Ca şi faptul că Cioran a scos în plin avânt al epocii lui Carol al II-lea Schimbarea la faţă a României, exasperat că România n-a făcut absolut nimic în istorie. Sunt acte pe deplin (chit că paradoxal! ) patriotice. Nu e nicidecum vorba de ruşinea de-a fi român, ci de exasperarea că România nu atinge visul (tău) suprem de mărire.