Poţi fi ninsoare. Pulbere fină. Rouă. Târâitor ca omida....

Poţi fi ninsoare. Pulbere fină. Rouă.

Târâitor ca omida. Atom aţipit. Dar păcat

Că eşti orişicine, cum îţi convine –

Şi numai făptura ta, de om, n-ai păstrat.

Poţi fi ochiul al treilea, roata a cincea –

Cum ţi-i comod, surâzând tăcut,

În chipul tău de om, cu spirit sănătos,

Să te reţii – nu ţi-a plăcut.

Şi florile pentru iubită ştii cât costă,

Facerea de bine arar o picuri din robinet,

Ştiut: nu te-a indigna a mea ripostă,

Nu te-a scoate din echilibru grija unui poet.

Tu, preocupat de tainice treburi, străbaţi –

Toamnă ploioasă, prin glasul de copii,

Ţi se roteşte cântul vieţii, vertiginos mânat

De mita pe care s-o iei – nu întârzii.