Poezia este mai vie decât toţi oamenii şi toate...

Poezia este mai vie decât toţi oamenii şi toate vietăţiile la un loc.

Mai vie decât o cezariană proaspătă

din care scâncet stă să erupă.

Mai vie decât viţa de vie cu a cărei sevă unii

îşi dreg rănile.

Mai vie decât toate focurile văzute şi nevăzute ale Universului.

O fecundaţie într-un bob de sare,

minereul de speranţă ce iradiază

chiar şi plumbul,

chiar şi un ocean lacrimi.

Atât de vie încât uneori îi pulsează morţii în ochi.

Da. Poezia se perpetuează chiar şi dincolo.

Ea însufleţeşte liniştea din cimitire.

Ea dă amintirilor celor dragi ecou în eternitate.

Poezia este viaţa însăşi,

Combustibilul motricităţii noastre,

instinctul de a iubi.

Poezia este atât de vie încât

fiecare undă radio care se propagă prin trupurile noastre

e un vers!