Poate că mizantropia, emotivitatea şi idolatrizarea...

Poate că mizantropia, emotivitatea şi idolatrizarea naturii neîmblânzite nu se îmbină nicăieri atât de complet ca la Byron. El a dat expresie magnifică celui mai îndrăzneţ dintre paradoxuri, anume că te poţi salva de singurătate dacă fugi de furnicarul oamenilor, găsindu-ţi refugiul în natura sălbatică. În acest furnicar, spunea el, se simţea ca un şoim cu aripile tăiate. Nu numai că şi-a aflat un prieten în natură, dar i-a împărtăşit infinitul, un infinit al simţirii.