O stavilă neştiută se rupse în interiorul ei şi un ocean...

O stavilă neştiută se rupse în interiorul ei şi un ocean de fericire se prăbuşi, inundând-o complet. Fata scoase un ţipăt, văzu lumina care cobora către ea apoi se prăbuşi ca fulgerată. Oceanul de fericire interioară o copleşise. Buzele fremătânde, însângerate de sărutări pătimaşe, rosteau pierdute: Dragul meu, drag... Iubirea mea, iubire... Ultima scânteie de raţiune din ea o vestea că atinsese cu degetele poarta fericirii. Atât, o atinsese doar...