N-ai crede, nu-i aşa, Că m-am tras dintr-un neam ales,...

N-ai crede, nu-i aşa,

Că m-am tras dintr-un neam ales, din Ţara Galilor?

Că eram de origine mai pură decât tot gunoiul alb de aici?

Şi dintr-o linie genealogică mai directă decât

Cei din Noua Anglie şi virginienii din Spoon River?

N-ai crede că am fost şcolit

Şi că am citit cărţi.

Vedeţi în mine numai epava de om

Cu părul nepieptănat şi cu barbă,

Cu haine zdrenţuite.

Tot fiind lovit şi jignit continuu,

Uneori, viaţa unui om devine un cancer

Umflându-se într-o excrescenţa stacojie,

Ca mucigaiul de pe ştiuleţii de porumb.

Aici am fost eu, un tâmplar împotmolit în mocirla vieţii,

Înspre care am mers gândind că este o păşune,

Cu o târfa de nevastă şi cu biata Minerva, fiica mea,

Pe care voi aţi chinuit-o aducându-i moartea.

Aşa m-am târât, ca un melc prin zilele

Vieţii mele.