Iuda Rosenthal: Iar după această faptă teribilă, se...

Iuda Rosenthal: Iar după această faptă teribilă, se trezeşte chinuit de un adânc sentiment de vină. Licăriri ale trecutului său religios pe care îl respinsese, sunt brusc trezite la viaţă. Aude vocea tatălui. Are impresia că Dumnezeu îi urmăreşte fiecare mişcare şi dintr-odată universul nu mai e un simplu vid, ci e moral, iar el tocmai l-a tulburat. Intră în panică. E pe punctul unei căderi nervoase, la doar un pas de a mărturisi totul poliţiei. Însă, într-o dimineaţă se trezeşte, soarele străluceşte, familia e cu el şi, în mod misterios, toată această spaimă se ridică precum o ceaţă. Pleacă împreună în vacanţă în Europa, lunile trec şi îşi dă seama că nimeni nu l-a pedepsit. Ba dimpotrivă, prosperă. Crima va fi oricum pusă pe seama cuiva care mai are câteva la activ, aşa că – ce naiba? Ce mai contează una în plus?