Întrucât nu mi-am imaginat şi nu pot să-mi imaginez...

Întrucât nu mi-am imaginat şi nu pot să-mi imaginez vreodată cum voi muri, este mult mai simplu să mă gândesc că nu-mi imaginez cum va fi retragerea de pe scenă. Am să chiorăsc, n-am să pot să mai merg, o să-mi curgă scuipat din gură... asta dacă Dumnezeu nu mă iubeşte. Dacă Dumnezeu mă iubeşte, strigă ca un regizor: Şi acum... Paaac! Ce bine a făcut momentul ăsta!... Cortina cade. Şi cum am murit? ! La datorie! E mult mai bine decât să se spună ăsta n-a mai putut să plăteasca datoriile!.