Într-o vreme, la-nceput Şi-ntr-un leat nemaiştiut, Care,...

Într-o vreme, la-nceput

Şi-ntr-un leat nemaiştiut,

Care, nu pot să însemn,

Casele erau de lemn

Şi ulucile de scînduri,

Ca şi azi, întinse rînduri,

Puse strîmb şi cap în cap

Şi proptite cu proţap.

Dar zburau cu fiecare

Vînt mai tare,

Case, garduri şi pătule;

Şi în timpurile toate

Grijile erau destule.

Le-adunai împrăştiate

Şi-ncepea din nou şi iar

Truda muncii în zadar,

Ca să scoli din clătinare

Iarăş doagele-n picioare

Şi din nou să le anini

Cu te miri ce rădăcini.