Îmi stai pe creieri în genunchi şi-n coate. Cum crezi,...

Îmi stai pe creieri în genunchi şi-n coate.

Cum crezi, iubito, că mai pot răbda

Mi-s simţurile trase la rindea,

Şira spinării-mi zbârnâie în spate,

Zmulsă din trup şi-umplută cu smântână,

Ca tulnicul ciobanului mişel

Care, tot sihăstrind, în dos de stână

Şi-l freacă-n blana fragedă de miel.

Ci n-aştepta să-mi deie-n clocot drula,

Nervoasă şi-mbibat-n sânge mov.

Coboară lin! Dezbracă-te-n Cehóv

Sau în Baudelaire. Să-mi treacă tarantula

Dorinţei peste trup şi să-mi ucidă

Păroasă, dragostea, ca pe-o omidă...