Iar nu mai suntem noi înşine, nu mai ştim de unde să...

Iar nu mai suntem noi înşine,

nu mai ştim de unde să începem şi unde

ne sfârşim, în spaţiul dat,

rezemat pe coloana acestor secunde.

Iar ne sunt trupurile basoreliefuri

existând din noi, anume,

numai jumătăţile-n mişcare

cele întoarse spre lume.

Iar se concentrează totul numai în ochi,

numai în sprancene, numai în bărbie,

numai în braţul întins şi atât,

restul încetând să mai fie.

Iar suntem înscrişi într-un cerc,

şi nu mai ştim de unde începem şi unde

ne sfârşim, în spaţiul dat

rezemat pe coloana acestor secunde.