Ferice de omul ce n-a merge
In sfatul celór fara de lege
ªi cu raii nu va sta-n carare
Nici a sedea-n scaun de pierzare.
Ce voia lui va fi tot cu Domnul
ªi-n legea lui s-a petrece somnul,
De sa va-nvata de zi, de noapte,
Sa-i deprinza poruncile toate.
ªi va fi ca pomul langa apa,
Carele de roada nu sa scapa.
ªi frunza sa inca nu-s-va pierde,
Ce pre toata vremea va sta verde.
ªi de cate lucreaza i-sporeste,
ªi agonisita lui va creste.
Iara voi, necuratai, ca pleava,
De sarg vet cunoaste-va isprava.
Cand s-a vantura dintr-are vravul,
Va vet duce cum sa duce pravul,
ªi cu graul n-it1 cadea-n fatare,
Ce veti fi suflat cu spulbarare.
ªi la giudet nu va s-afla locul
Sa va sculat, ce-t peri cu totul.
Nici pacatosii din direapta
Vor fi cu direptii sa-s ia plata,
Ca celor dirept Domnul le vede
Toata calea din scaun ce sede.
ªi calea paganilor cea stramba

Psalmul lui David

“Dosoftei, citat despre religie”