Charles Chaplin - prinţul tăcerii. Pentru că n-a folosit...

Charles Chaplin - prinţul tăcerii. Pentru că n-a folosit decât prea puţin cuvântul spre a emoţiona şi a convinge. Privirea şi gestul i-au fost deajuns. Avea în ochi o candoare de copil, o umbră de nelinişte şi o tristeţe identificate cu expresia căprioarei rănite. O privire perseverentă şi totuşi lipsită de insistenţă ostentativă, gata oricând să se refugieze undeva, de unde să nu i se dezvăluie brutal, impudic sfiiciunea, durerea, întristarea. Interogarea, neliniştea, dorinţa de a înţelege şi a transmite şi o ghiduşie, o hâtroşenie, o ironie, o încărcătură de haz nebun, gata să explodeze vulcanic. Ochii unei lumi pure, a înţelepţilor şi a blajinilor... Ochii lui Charlot.