Cand sufletele spalate se cer

Un debuseu, o fisura, un decolteu
pe pieptul vietii in ecorseu.
Urcati in caderea abrupta,
viermii din carnuri se-nfrupta.

Pe lujerul florilor rasar
coarnele diavolului. La hotar
de milenii,
o-ntunecime de vedenii.

Se tulbura apele lui Irod,
valuri spumate fac nod
de verbina.

Facand pestii
fluturi.
Larve roiesc in asternuturi.

Munti de smog ranjesc spre cer
cand sufletele spalate se cer.

“Toma Grigorie, citat despre poezie”