ca un copil insetat o usa plangea
fara mila se derula
filmul vietilor noastre
nimic nu mai prindea patina
totul era nou
din ce in ce mai nou o usa plangea
o usa mare amarnic plangea
se inchidea
si se deschidea
sala sufocant de plina
nu-mi gaseam locul
si desi eram fiecare spectator
nu ma gaseam
cautam iesirea si eram iesirea
eram iesirea si cautam iesirea
povestea repetata pana la sange
nu ma mai tulbura
studiam la fulgerele scenelor de omor
amor si viol forma floricelelor de porumb
in noaptea de cinematograf ca gura
de peste pe uscat o usa plangea
se inchidea si se deschidea

Aura Agoniza

“Alexandru Dohi, citat despre poezie”