Haosul relativ mai pastreaza o axa de simetrie.
Marx avea dreptate: religia este opium pentru popoare, dar necredinta e heroina pura.
Moise, Budha, Cristos, Mohammed: Sfanta mea Patrime.
Vanatoare sportiva, patruzeci de magari inarmati, fugarind un amarat de iepure.
Biserica inca nu a abolit sclavia si totusi, cetatean al Cerului suna mai convingator decat robul lui Dumnezeu.
Toti ascundem in noi un copil, pe masura ce inaintam in varsta il ascundem tot mai bine.
Dinamica penibila, dar bine chibzuita a broastei testoase ii asigura o longevitate record.
In fata istoriei, stai drept sau in genunchi, niciodata tolanit intr-o rana.
E greu de eliminat hotia prin lege, n-a reusit nici Tepes, desi avea o constitutie foarte ascutita.
Un sceptic adevarat trebuie sa simta un puternic dezgust fata de sine.
Intr-o zi vom intelege ca urletul lupului este un inceput de elegie pastorala.
Carieristul nu zboara, se catara pe aer.
Mizantropul are nevoie de oameni, pentru a-si hrani ura.
Cine a fost, fie si o zi, sef de bordel, nu mai poate condamna curvia.
Varsta si experienta ne confera greutate si fac plutirea imposibila, capatam profunzime, coboram in lumea epavelor.
Nu traiesc din placere, ci din curiozitate, fascinat de drama materiei, de aventura ei organica. Ultimul act trebuie sa fie shakespearian: un cataclism cosmic, o scena cu miliarde de cadavre, un...
Romania cantatoare, o pupaza in Herastrau, trei privighetori in Cismigiu, sapte cuci in Sectorul Agricol Ilfov, complexate, cateva vrabiute ciripesc discret in provincie.
Nu putem venera decat cadavre imbalsamate, prima conditie a unor moaste este sa nu duhneasca.
Puteti boteza orice pagan, dar sa nu-l faceti a doua zi episcop.
La Cioran, pana si finalul e paradoxal sub perfuzii, pe un pat banal de spital, dupa ce o viata intreaga a indemnat la sinucidere.
Istorie, iluziile omenirii, insirate pe axa timpului, asemenea unor rufe puse la uscat.