Haosul relativ mai pastreaza o axa de simetrie.
Suntem ceea ce iubim. Respirari
Amintirea intamplarilor mele vine din viitor, nu din trecut.
Ma-ndrept in toate partile deodata, rasar si apun intre doua batai ale inimii ei.
Nimeni nu ma trezeste, nimeni nu ma striga din vis, soarele numai, calcand afara, trece si-mi uita ochiul deschis.
Oamenii sunt pasari cu aripile crescute inlauntru.
Privirile mele sunt drepte, sunt nemiscate, pasarile s-ar putea odihni pe ele.
Nu as putea intelege fierul decat ruginind odata cu el, ferestre aprinse spre larg.
Noaptea curge in noapte indesinduse.
Cum ar putea sa cada totul daca exista pasari.
Atatea pasari zboara incat ochiul mare al aerului va ramane fara sprancene.
Floarea alba de zapada, osul luminii.
Nu pot sa cred ca pasarile zboara ca ele se srijina pe ceea ce nu este.
Suntem doi si singuri si-n loc de inima ne bate luna.
Se roteste-n pasari timpul, sunt langa tine, dar cheama-ma.
Orasul iti va fura, in vazduh, privirea.
Vorbirea semnifica disperarea de a avea un trup viu.
Pot sa stau uneori in fata unui copac cu ochii deschisi si sa-l si visez in acelasi timp si sa prefer sa-l visez.
A avea un prieten este mai vital decat a avea un inger.
Absurdul este o forma a ratarii sublimului.
De aceea, pentru mine muntele - munte se zice. De aceea, pentru mine iarba - iarba se spune. De aceea, pentru mine izvorul izvoraste. De aceea, pentru mine viata se traieste.