Nimeni nu ar fi traversat oceanul daca ar fi putut sa abandoneze nava in timpul furtunii.
Ne imbracam in fiecare zi in corpul nostru, ca intr-un limbaj deprins de prea multa vreme, invatand totodata aventura sacrificiala a diferentei. Tratat despre corp, 2010
Corpul - suspendare a iluziei, dupa cum iluzia - deturnare a corporalitatii de la finalitatea sa primordiala: fenomenalitatea. Tratat despre corp, 2010
Corpul sufletesc" - concept ce apropie pana la indistinctie contrarii absolut incompatibile. La fel de bine s-ar potrivi: "suflet corporal". Tratat despre corp, 2010
Corpul meu - un labirint provizoriu si clandestin. Tratat despre corp, 2010
Corpul nostru traieste cu fervoare revelatia cotidiana a suferintei de a trai. Tratat despre corp, 2010
Corpul acesta, cu bucuriile lui secrete, cu freneziile de o clipa, cu dezamagirile ireparabile. Tratat despre corp, 2010
Corpul - isi cultiva cu dibacie anxietatile si isi dramuieste melancoliile. Tratat despre corp, 2010
Corpul meu - silit sa se dezica mereu de propriile lui gesturi, fidel tradarilor lui cotidiene, incapabil sa sufere cu dezinvoltura sau sa se bucure neconditionat. Tratat despre corp, 2010
Corpul acesta, ca un labirint catifelat, in care iluziile se desfac tandru, precum niste petale de carne si limfa. Tratat despre corp, 2010
Prestanta devalorizata a corpului, ce-si refuza certitudinile, isi reabiliteaza indoielile, sufera metodic si tace cu premeditare. Tratat despre corp, 2010
Gloria corpului acestuia ce se smulge cu greu din somn si din oglinzi, din propriile iluzii si din isteria duratei, jinduind o beatitudine imposibila, inventandu-si boli predestinate si un trecut...
Cand suferi, nu te identifici cu nimic altceva decat cu propria ta suferinta, durerea devine a doua natura a ta, ranile constituie identitatea ta intima, privilegiul tau, marca ta de noblete,...
Poate ca gradul de luciditate nu face decat sa accentueze, prin proiectie interioara supradimensionata, suferinta, sa-i dea contururi tot mai ample, dimensiuni exacerbate. Tratat despre corp, 2010
Suferim in tacere, suferim cu dintii stransi, suferim oftand si vaietandu-ne, suferim fara sa vrem, suferim cu intentie ori cu nepasare, suferim urland si tipand, suferim convulsiv ori ascetic,...
Poate ca nici una dintre facultatile umane nu e atat de fortuita si de personala, in acelasi timp, decat facultatea de a suferi. Tratat despre corp, 2010
Accidentele memoriei, prin care, cel mai adesea, recuperam fragmente ale infirmitatilor noastre, fatalitati de-o clipa, gesturi neterminate, ori angoase imprevizibile. Tratat despre corp, 2010
Automatismul vietii, cu destinul ei monoton, si constiinta, cu scepticismul ei metodic, caruia nu reusim sa ne sustragem. Tratat despre corp, 2010
Incurabila - nevoia noastra de suferinta... Tratat despre corp, 2010
Iluziile noastre nu sunt decat tot atatea infirmitati atotputernice, de care ne agatam fara speranta. Tratat despre corp, 2010
Literatura - fictiune salutara, boicotata neincetat de supliciile carnii. Tratat despre corp, 2010