Astfel cum se-nclina crinul
Fara viata si color,
Cand un vierme-i roade sanul
Fraged si desfatator;
Astfel, dulce Romanie,
Tu incepi a te fana,
ªi nimic n-aduce tie
Viata si marirea ta!
Draga, moartea locuieste
Chiar in sanul tau frumos.
Unde mergi ea te-nsoteste;
Orice faci e de prisos.
Cand in dorul ce te-abate
Tu incaleci sa combati,
Un fiastru urca-n spate
ªi iti zice sa abati!
Cand pe raul organizarii
Vasul tau vrei a-l purta,
Un fiastru, al pierzarii,
Pune mana-n carma sa.
Unde mana ta placuta
Scrie fericire,-amor!
Alta mana nevazuta
Scrie-ndata: ura, dor!
Cand tu faci o fapta buna
Fiii tai o vestezesc,
Rozele p-a ta cununa
Cum le pui se ofilesc!
ªi speranta ta se curma!
Cu nimica nu te-mpaci!
Toti s-arata pentru carma;
Dar eu nu mai vaz carmaci!

La Romania

“Dimitrie Bolintineanu, citat despre tara”