Am ales sa merg pe calea cunoasterii si a apropierii. Asta mi-a dat mai mari satisfactii, pentru ca nu am facut niciodata drumuri pentru a cauta in pubelele tarii pe care le-am vazut, ci din contra, sa duc acolo ce avem noi mai bun si sa luam de la ei ce au mai bun. (...) Sacrificiile mele au fost deseori o renuntare. Nu m-am plans niciodata de cantitatea de munca pe care a trebuit sa o fac. Sacrificiile mele sunt nesemnificative, dar sunt enorme pentru mine, pentru ca ma simt prea indatorat si ma intreb cand au trecut 77 de ani. Cifra asta ma mira, ma uluieste si ma intreb ce mai pot face de acum incolo. Nu sunt obsedat de perenitatea numelui. Sunt foarte bucuros ca stau pe Strada Nicolae Grigorescu in satul Izvorani si asta am tradus-o prin Izvorul Anilor. Astept valul care sa vina peste mine, dar nu paralizat de frica. Pana in ultima clipa voi fi cu ochii pe aparatul de filmat si cu ceva de scris in mana. Am un jurnal care dureaza de 50 de ani, e adevarat, cam sporadic. Nu stiu ce se va intampla cu el... e foarte interesant ca multe file din el sunt coli de hartie din tot felul de colturi ale lumii.

“Ioan Grigorescu, citat despre opinie”