Ai pescuit soarele meu în zori şi i-ai scos icrele roşii....

Ai pescuit

soarele meu în zori

şi i-ai scos

icrele roşii.

Ai pescuit

dealul meu

şi i-ai scos

icrele negre.

În jarul

cântecului ei

se coace pâinea privighetorii:

rumena roză.

Iar tu

cu-nnegurare asculţi

glasul ei rourat

şi cântecul meu.

Ferice de cel

care se mulţumeşte

c-o pâine

muiată-n uleiul liniştii!