ªi eram fericiti fiindca cerul era mai nins ca niciodata cu petalele privirilor noastre care au fost luate de acelasi vant sentimental si duse spre nicaieri. De aceea m-am hotarat sa te caut. I-am spus si vantului care a inceput sa rada ironic de parca ar fi fost ceva atat de absurd. Radea in timp ce ducea praful clipelor cazute de pe Destin in tariile unde se tes noi amintiri uitate de toti. ªi atunci am vrut sa stiu de ce duce acolo amintirile pierdute si nestiute de nimeni ca doar nu e cerul biblioteca amintirilor?

“Sorin Cerin, citat despre dragoste”