Cum moartea zilnic ne pândește,
Sfioasă pe la cotituri,
Mai credem că ne jinduiește,
Armonioasele făpturi!
Și ne cuprinde-o dulce milă,
Și parc-am vrea s-o sărutăm,
Uitând că searbăda idilă,
Nu-ncepe bine când visăm!
Am închis regrete-n uși,
Și suspine în ferestre,
Au crezut multe mătuși,
Că ridic staui ecvestre.
Eu în schimb nu ridicam,
Decât fetelor iubirea,
Căci iubirilor urmam,
Dor, împătimindu-mi firea.
Au rămas într-un album,
Fete...
La voi cobor acuma, voi suflete-amăgite,
Şi ca să vă ard fierea, o, spirite-ameţite,
Blăstemul îl invoc;
Blăstemul mizantropic, cu vânăta lui gheară,
Ca să vă scriu pe frunte, ca vita ce se-nfiară
Cu fierul ars în foc.
Deşi ştiu e-a...
Poezie de Mihai Eminescu despre corupţie, putere, râs, simț, virtute, moarte, națiune, beție, sclavie, foc- Ce te legeni, codrule,
Fără ploaie, fără vânt,
Cu crengile la pământ?
- De ce nu m-aş legăna,
Dacă trece vremea mea!
Ziua scade, noaptea creşte
Şi frunzişul mi-l răreşte.
Bate vântul frunza-n dungă -
Cântăreţii mi-i alungă;
Bate...
Poezie de Mihai Eminescu despre clipă, cugetare, noroc, ploaie, pământ, zi de naștere, salariu, zi, vreme, noapteCând privesc zilele de-aur a scripturelor române,
Mă cufund ca într-o mare de visări dulci şi senine
Şi în jur parcă-mi colindă dulci şi mândre primăveri,
Sau văd nopţi ce-ntind deasupră-mi oceanele de stele,
Zile cu trei sori în frunte,...
Poezie de Mihai Eminescu despre voce, inimă, zi, caracter, scris, poeți, prostie, sărăcie, scop, primăvarăDumbrăvi de gânduri arcuiesc,
Altare-n vaste curcubee,
Fugerător întrezăresc,
Olimp suind din vechi bordeie!
Profet sfioaselor iubiri,
Săgetător precoci din zmee,
Eu leg eternelor simțiri,
Altar uman din curcubee!
Slăvite Mai visării noastre,
Tu multora le întârzii,
Deși ți-s zările albastre,
O aură de poezii.
De câte ori stropești ponoare,
Cu pomi sterili la rădăcini,
Dar de nu dau în nouă floare,
Or înflori în mărăcini.
Chiar codrii...
Liniștea-i neclară-n aer,
De parcă spirite vorbesc,
Eu prin raza unui vaer,
Adâncul vremii-ntrezăresc.
Și mă cuprinde-acea visare,
Muiată-n patima iubirii,
Când simt a sinelui candoare,
Roind schimbarea omenirii.
Mi-i sufletul bătrân strigoi,
Iar lăcomia voastră-i câine
Eu nu-s contemporan cu voi,
Dar voi, prin mine ve-ți rămâne.
Așa ne știe lumea dar mâini o să admire,
Că zilele de-acuma le-am dus chiar peste fire,
Popor făr' de prihană, și plin de omenie,
Cu cântece la strană, cu jocuri la chindie,
Cu marea la picioare și cu Carpații frați,
Noi suntem pe...
Poezie de Constantin Obadă despre omenie, jocuri, zi, minciună, apă, lume, țară, bine, viață, poeziePe străzi, am înțeles mai bine,
Mașini cum trec în zorul lor,
Că duc, în lumea care vine,
Un vast pustiu, nimicitor!
Și simt natura cum robește,
Gândirea veacului isteț,
Cum din lumină se umbrește,
Să-nceap-al evilor îngheț!...
Poezie de Constantin Obadă despre mașini, inteligență, cugetare, bine, natură, oameni, moarte, bunul simț, simțSpăl frunzele de toamnă
speli frunzele de verde
prea frumoasă doamnă
nici noaptea nu te crede
Speli frunzele de verde
spăl ochii de-ntuneric
dragostea nu ne pierde
circuitul urii-i prea sferic
Spăl ochii de-ntuneric
prea frumoasă...
În mări de nord; în hale lungi şi sure
M-am coborât şi am ciocnit cu zeii,
Atârnând arfa-n vecinica pădure.
M-am îndulcit cu, patima femeii,
În stele i-am topit aurul din plete,
În poale-am scuturat piatra cameii,
Din ochi i-am...
Poezie de Mihai Eminescu despre fum, înțelepciune, națiune, grădină, căutare, limbă, casă, cer, adevăr, poveștiDacă treci râul Selenei se face pare că sara
Deşi-ntr-a soarelui lume eternă noapte nu ţine.
E-o sară frumoasă - adormită deşi este ziuă.
Aerul ea vioriu, miroasele florilor mândre
Adormitor se ridică din oştile florilor mândre;
Într-un...
Poezie de Mihai Eminescu despre aer, valoare, grădină, rău, măreție, salariu, zi, moarte, povești, minuneDin tot ce-am scris nu-s toate bune,
Nici n-au ades luciri de perle,
Dar vrut-a sufletu-mi s-adune,
Fuștei la scară unor stele.
O trudă zilnic lapidară,
De taina muzelor pătrunsă,
Spre alte țărmuri cată iară,
Lumina care stă ascunsă.
Să priveasc-Ardealul lunei i-e ruşine
Că-a robit copii-i pe sub mâni streine.
Ci-ntr-un nor de abur, într-un vă1 de ceaţă,
Îşi ascunde tristă galbena ei faţă.
Horia pe-un munte falnic stă călare:
O coroană sură munţilor se pare,
Iar...
Unii și astăzi mai gândesc:
Fericit a fi înseamnă,
Trai, huzur cu ce-i lumesc,
Făr' a muncii ritm, ce-ndeamnă.
Amurg de toamnă violet...
Doi plopi, în fund, apar în siluete
Apostoli în odăjdii violete
Orașul e tot violet.
Amurg de toamnă violet...
Pe drum e-o lume leneșă, cochetă;
Mulțimea toată pare violetă,
Orașul tot e violet.
Amurg...
Somnul e regenerare,
Dacă-l depășești -
E putrezire.
Da-mi înapoi crinul,
Pe care-l țineam în mână
Și care, în bezna cea mai adâncă,
Se deschidea,
Omorându-mi cu parfumul lui tare
Moartea, cea temătoare de...
Unde stați raze de lună?
În ce tainiți v-ați ascuns?
Haideți iureș de furtună,
Negură de nepătruns.
Unde stați raze de soare?
În ce nori vă oglindiți?
Năvăliți aprinse zori,
Zări de lumi să limpeziți.
Din vatra satului demult,
Din spuză de proverbe,
O doină dacică ascult,
În graiul meu cum fierbe.
Din ritmul fierului pe scut,
Joc hora-n bătătură,
Desenul mâinii nentrecut,
Spumosul vers din gură.
Altoiul Romei secular,
În...
Trec trenuri nervoase.
„Mereu li-s ochii,
suveici, agitate”.
Trec mereu!
Trec fulgerând.
din ace înfipte,
în coapse,
drumuri umbrite,
de care!
Mereu gonesc,
zarva zarului,
modern cu,
lumea!
Zi și noapte,
noapte și zi,...
În mine scad treptat lumini,
Din vremi când mai erau altare,
Când toată liota de spini,
O pârjoleam cu-n nimb de soare.
În mine scot treptat lumini,
Regrete-n clipe solitare,
Și parcă simt dureri de spini,
Și parcă-ntunecă-n...
Doruri, patimi, gânduri, vise,
Lanuri crude, dulci narcise,
Valuri munți, valuri coline,
Vise vii ucise vise,
Toate trag nădejdi de bine,
Din iubiri ce zac ruine.
Trec pe apa tinereții,
Barca lumii-ncet poeții,
Și cu harul...
Poezie de Constantin Obadă despre vis, suferință, cugetare, iubire, apă, bine, viață, lumină, poezieMartore stau streașine de case,
Umede de-a umbrelor visare,
Rebegite strălucesc pioase,
Prelungite eri prin noi în zare.
Umbre duc lumina vieții clară,
Cu lumini din noi mântuitoare,
Moartea care ne-a răpit aseară,
Dinspre ziuă se...
Poezie de Constantin Obadă despre vis, umbră, salariu, zi, moarte, zi de naștere, viață, soare, lumină, poezieViata mea fu ziuă şi ceru-mi un senin,
Speranţa, steaua de-aur mie-mi lucea în sân
Până ce-ntr-al meu suflet dodat-ai apărut
O, îngere căzut!
Şi două stele negre luciră-n nengri foc
Pe cerul vieţei mele; - iar geniul-noroc
Mă lasă-n...
Poezie de Mihai Eminescu despre cer, speranță, noroc, geniu, zi de naștere, salariu, zi, amar, singurătate, focZorii,
discreții cavaleri ai dimineții,
mă trezesc,
cu chipul lăut,
în baia de lumini,
încropită de soare,
dincolo, de fruntariile nopții!
Aerul,
purificat, prin sita pădurilor,
sărută florile din balcon,
trece pervazul...
Eu plâng argintul unui râu,
Când piere-n josul apei,
Cum plâng mlădițele de grâu,
Când cad de setea apei.
Eu plâng asemeni pe bătrâni,
De mor fără de urmă,
Că toată jalea la români,
Din dor cu dor ce curmă.
Când lutul tânăr aleargă-n picior,
De mult e bătut de alții cu dor,
Și sprinten sare de-i joc arzător!
Necazuri n-are! Dureri nu-l cearcă,
Voios își bate joc de vre-o Parcă,
Și trece senin vâslind la barcă.
Când soare torid, când...
Poezie de Constantin Obadă despre tristețe, jocuri, noroc, tinerețe, durere, zi, sărbătoare, eternitate, ploaie, destinVrei strălucirea unui gând?
Fă-ți trepte-n timp cu timpul,
Urcându-le încet, pe rând,
Poți cuceri așa, Olimpul.
Iar de se-ntâmplă ca să cazi,
Din piscul înălțimii,
Tot ești pădure grea de brazi,
Și căpriori mulțimii!
Mi-i dor, de tine Crai bătrân,
Ce scrii istoria-n copite,
De spaima visului păgân,
Ce moare-n creșteri, nedospite!
Din faima ta, eu, reânvăț,
Armuri, în braț scăpărătoare,
Și cugetarea, mi-o răsfăț,
Mutându-mi vremea, mai la soare!
Când crivăţul cu iarna din nord vine în spate
Şi mătură cu-aripa-i câmpii întinse late,
Când lanuri de-argint luciu pe ţară se aştern,
Vânturi scutur aripe, zăpadă norii cern...
Îmi place-atuncea-n scaun să stau în drept de vatră,
S-aud...
Poezie de Mihai Eminescu despre cugetare, povești, somn, ochi, vis, mândrie, mister, inteligență, beție, glumăAltarul iscusirii noastre,
Topește-n râvnă zgura vremii,
Ca toate zările albastre,
Să-nece gura anatemii!
Credința visurilor noastre,
O leagă-n ritmul nemuririi,
Ca strălucirea unor astre,
Pioase legilor rotirii!
Altarul...
Tot mustul fierberii de-o iarnă,
Cu albe gingășii, ne cheamă,
Aceiași primăvară toarnă,
Miracol crud, în pomi de-aramă.
Slăvitul tei, domnul grădinii,
Încoronat cu vrăji, îmbie,
Să isc din țitera luminii,
Un vers albit, de poezie....
Ce demon, curge prin artere,
De mă cutremur, când respir,
Durerile, filtrate-n ere,
De-al vieții dulce elixir?
Ce demon, steaua mea săracă,
O lunecă în depărtări,
De pare-o genială joacă,
Tot haosul de întâmplări?
Ce demon,...
Dar dac-acolo nu e chin,
Rămâie tot cum este,
Căci de-oi pleca, poate termin,
O searbădă poveste!
